Echipa ce a introdus chirurgia de o zi in practica privata. Cea mai vasta experienta, peste 2000 de cazuri, in chirurgia minim invaziva cu recuperare rapida (fast track surgery)

Ce alternative terapeutice există în infertilitate ?

 Diagnosticul unui cuplu cu infertilitate are un impact psihologic şi socio-economic pregnant asupra ambilor parteneri ce vor trebui să  se decidă asupra uneia din alternativele valabile (să urmeze unul din tratamentele de infertilitate prin aplicarea uneia din tehnicile de reproducere umană asiatată):

  • inducerea ovulaţiei prin stimulare medicamentoasă,
  • inseminarea intrauterină,
  • fertilizarea in vitro (IVF),
  • transferul intra-tubal de gameţi (GIFT) de zigoţi (ZIFT) sau embrioni (TET),
  • injectarea intracitoplasmatică de spermatozoizi (ICSI)

  După investigarea completă a cuplului medicul poate să identifie cauza infertilităţii şi să orienteze partenerii spre tehnica de reproducere asistată cea mai eficace ţinând cont de o serie de factori: vârsta femeii, cauza de infertilitate, durata de timp de când se încearcă obţinerea sarcinii, prezenţa sarcinilor anterioare, costul tratamentului.

  Inseminarea artificială– cuprinde o serie de tehnici ce presupun introducerea spermei în diverse segmente ale tractului genital feminin: intravaginal, intracervical, intrauterin, intratubar. Inseminarea intrauterină este cea mai folosită dintre aceste tehnici şi se poate realiza cu spermă de la soţ sau de la donori de spermă.

  Fertilizarea in vitro– constă în cuplarea gameţilor în afara corpului uman urmată de transferul intrauterin al embrionilor. Cuplurile infertile candidate pentru IVF se pot încadra în una din următoarele grupe:

  • paciente cu obstrucţii tubare sau la care trompele uterine sunt absente chirurgical;
  • pacientele cu endometrioză;
  • paciente cu afecţiuni ale mucusului cervical ce creează un mediu impropriu ascensionării spermatozoizilor spre tractul genital suprerior (uter, trompe uterine);
  • infertilitatea de cauză masculină;
  • incapacitatea de concepţie după 12 cicluri de stimulare ovariană;
  • incapacitatea de concepţie după 6 cicluri de inseminare intrauterină;
  • în infertilitatea de cauză imunologică.

  Tratamentul standard de IVF implică administrarea medicaţiei de stimulare ovariană,  recoltarea ovocitelor (gametul feminin), fertilizarea in vitro a celor doi gameţi urmată de transferul intrauterin  al embrionilor.

  Transferul intra-tubal de gameţi (GIFT) de zigoţi (ZIFT) sau embrioni (TET) – reprezintă tehnici de fertilizare ce implică o condiţie obligatorie- pacienta să aibă cel puţin o trompă uterină integră anatomic şi funcţional. GIFT se realizează prin introducerea unei mixturi de gameţi feminini şi masculini intratubar, iar ZIFT şi TET presupune transferal embrionilor obţinuţi prin fertilizare în afara corpului uman, aflaţi în diverse stadii de dezvoltare, în interiorul trompelor uterine. Toate aceste tehnicii urmăresc ca procesul de fertilizare să se desfăşoare în mediul său natural- trompele uterine. Aceste metode terapeutice se desfăşoară pe cale histeroscopică sau laparoscopică  sub anestezie generală, necesitând spitalizare de o zi.

  Injectarea intracitoplasmatică de spermatozoizi (ICSI) îşi are ca pincipală indicaţie cauzele de infertilitate masculină, prin această tehnică putând fi selectaţi spermatozoizii viabili şi introduşi direct în interiorul gametului feminin (ovocitul).
Toate aceste tehnici de reproducere asistată se realizează prin manevre ce implică un discomfort minim pentru pacientă şi un procent scăzut de complicaţii.