Fibromul uterin reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă ce se dezvoltă în stratul muscular al uterului. Apariţia şi dezvoltarea fibromului uterin se desfăşoară în decursul perioadei reproductive a femeii, nivelele hormonale semnificativ ridicate din această perioadă contribuind la creşterea acestuia. Aproximativ 40% din femeile de peste 35 ani sunt diagnosticate cu fibrom uterin. În cele mai multe cazuri există mai mulţi noduli fibromatoşi la nivelul uterului, dimensiunile lor variind de la câţiva milimetrii până la dimensiuni impresionante când prin numărul şi dimensiunile crescute pot atinge mărimea unei sarcini la termen. Majoritatea femeilor diagnosticate cu fibrom uterin nu prezintă nici un semn clinic de boală, doar un procent de 10-20% din paciente necesitând tratament datorită acuzelor apărute prin creşterea tumorii sau prin dezvoltarea sa spre cavitatea uterului. Localizarea nodulilor fibromatoşi şi mai ales relaţia lor cu cavitatea uterină este răspunzătoare de problemele pe care le acuză pacienta- durere, sângerări menstruale abundente.
Cele mai frecvente simptome pentru care o femeie cu fibrom uterin se prezintă la medicul ginecolog sunt:
- sângerări menstruale abundente, cu cheaguri;
- sângerări intermenstruale;
- durere la nivelul abdomenului inferior;
- senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente;
- senzaţia de balonare abdominală, de presiune rectală.
Femeile ce prezintă unul din aceste simptome trebuie să se prezinte la medicul ginecolog pentru efectuarea unui consult ginecologic şi stabilirea tratamentului corespunzător afecţiunii depistate. Amânarea prezentării la medic nu face decât determine apariţia complicaţiilor generate de sângerările abundente (apariţia anemiei) şi de dezvoltarea excesivă a fibromului uterin. Tratamentul unui fibrom uterin de mari dimensiuni sau pe un teren anemic implică tehnici mult mai invazive pentru paciente, efectuate de multe ori în regim de urgenţă, cu recuperare mult mai lentă a pacientei.
Diagnosticul de fibrom uterin se realizează printr-un simplu examen ginecologic. Examenul ecografic efectuat frecvent pentru aprecierea cu exactitate a numărului şi dimensiunilor nodulilor fibromatoşi vine să întărească diagnosticul.
Alegerea alternativei terapeutice aparţine medicului ginecolog tinând seama de numărul şi localizarea fibroamelor, severitatea simptomelor, vârsta pacientei şi dorinţa acesteia de a mai avea copii. Femeile cu fibrom uterin ce nu prezintă nici un simptom (durere sau sângerare) nu necesită tratament, este necesară doar o urmărire periodică – examen ginecologic şi ecografic.
În prezent medicului ginecolog are mai multe opţiuni de tratament al femeilor cu fibrom uterin:
- tratamentul medicamentos;
- excizia chirurgicală a nodulilor fibromatoşi- miomectomie;
- excizia parţială sau totală a uterului transformat tumoral de către nodulii fibromatoşi- histerectomie subtotală sau totală.
Tratmentul medicamentos se adresează preponderent pacientelor cu fibroame uterine de mici dimensiuni, simptomatice, aflate spre sfârşitul perioadei reproducăroare, aproape de menopauză, perioadă în care datorită nivelelor hormonale foarte scăzute aceste fibroame scad semnificativ în dimensiuni.
Tot din această grupă terapeutică fac parte agoniştii de GnRH şi modulatorii de receptori progesteronici, medicamente ce realizează supresia indirectă a funcţiei ovariene realizând astfel un profil hormonal de pseudomenopauză cu efect de scădere până la 50%, respectiv 25% a dimensiunilor fibromului. Aceste medicamente se folosesc preoperator la pacientele ce vor să-şi conserve funcţia fertilă, după urmarea acestui tratament timp de 3 luni putându-se realiza o operaţie miniminvazivă de extirpare doar a nodulilor fibromatoşi şi conservarea uterului.
Tehnicile moderne de distrugere intrauterină a nodulilor fibromatoşi prin mioliză laparoscopică sau prin embolizare a arterei uterine deşi promiţătore din punct de vedere al caracterului lor minim invaziv, sunt grevate de complicaţii şi o rată scăzută de obţinere a sarcinilor (aproximativ 30%).
Extirparea nodulilor fibromatoşi la pacientele ce vor să-şi pastreze capacitatea de procreere se poate realiza pe cale histeroscopică, laparoscopică, pe cale vaginală sau abdominală. Alegerea uneia din căile de abord depinde în primul rând de localizarea nodulilor fibromatoşi şi de numărul acestora. Abordarea histeroscopică, laparoscopică sau vaginală reprezintă pentru pacientă cea mai bună alegere, necesitând spitalizare pe o perioadă scurtă 2-3 zile şi recuperare rapidă a pacientei.
Extirparea uterului transformat tumoral de către fibroame se poate realiza prin abordare minim invazivă pentru pacientă pe cale vaginală sau laparoscopică, sau în cazul uterelor de mari dimensiuni prin incizie abdominală. Extirparea totală sau subtotală a uterului pe cale vaginală reprezintă cea mai bună alternativă pentru aceste paciente, fiind lipsită de orice cicatrice vizibilă, iar recuperarea pacientei se face extrem de rapid.
