Adenomioza este o patologie beningnă ce se manifestă prin îngroșarea peretelui uterin datorită invaziei de către țesutul endometrial. Adenomioza este întâlnită frecvent la femei în perioada fertilă, între 30-40 de ani, fiind asociată cu secreții mari estrogenice. Este motivul pentru care odată cu menopauza, există șansa ca boala să regreseze. De multe ori diagnosticată eronat, ca fibrom uterin sau endometrioză, adenomioza este o boală ce se aseamană mult cu endometrioza, prin manifestarea dureroasă în timpul ciclului menstrual și efectele sale asupra fertilității.
Adenomioza și Endometrioza sunt patologii “ȋnrudite” și pentru că atâta vreme cât nu știm etiopatogenia, adică de ce apare și ea și endometrioza, avem o multime de teorii ce încearcă să explice de ce apar aceste două boli. Dar un lucru este cert, amândouă au o localizare anormală a endometrului adică a mucoasei uterine.
Adenomioza inseamna endometru în grosimea peretelui uterin adică în miometru, iar endometrioza mucoasă uterină implantată în altă parte decât în uter.
Ele coexistă în cele mai multe cazuri și mai ales în cazurile de endometrioză profundă cum este endometrioza de sept rectovaginal, intestinală sau noduli de endometrioză profundă la nivelul peretelui vezical sau la nivelul inserției ligamentelor rotunde.
Leziunile de endometrioză profundă apar ca o extindere către uter și crează la nivelul peretelui uterin adenomioza.
Adenomioza este mai periculoasă decât endometrioza pentru că dacă leziunile de endometrioză le poti exciza și în felul acesta chiar dacă sunt pe intestin, pe vezică, există o rezolvare, în cazul adenomiozei (care eventual este și difuză în tot peretele uterin ), singura soluție să o poți exciza este să scoți uterul. Pentru o femeie tânără, aflată ȋn plină perioadă fertila sau ȋn pregătirea ei, nu poţi face așa ceva.
Drept urmare trebuie să știm când tratăm adenomioza, dacă este simptomatică sau când dă infertilitate.
Ideea de a trata endometrioza și adenomioza în contextul infertilității, pentru ca femeii să îi fie crescute șansele de a rămâne însărcinată, trebuie foarte bine gândită pentru că este clar că adenomioza face un uter neprietenos pentru nidarea unei sarcini, un uter contractil și chiar dacă vei face FIV, este posibil ca embrionul să nu se prindă. Însa pe de altă parte, operarea unei zone întinse de adenomioză presupune o distrucție masivă de perete uterin. Așa că este foarte important ce decizie se ia în funcție de ce își dorește pacienta și foarte importante sunt simptomele adenomiozei. Sunt foarte multe femei ce au adenomioză, dar este asimptomatică.
Deosebirea dintre fibrom si adenomioză este foarte simplă, dar de multe ori, un medic neexperimentat poate fi indus în eroare.
Fibromul este ca o portocala intr-o coaja; tai coaja, scoti portocala, coși coaja la loc.
Adenomioza mănâncă din peretele uterin, pur si simplu ȋl distruge si dacă vrei să o scoti, poți face asta, dar îți vei da seama că rămâi cu “o gaură” în uter și nu ai pereți să închizi zona respectivă.
Da, într-adevăr acum sigur că există tot felul de metode prin care te adaptezi în funcție de situaţia locală și te asiguri că faci o sutură bună, ca să nu fie ţesutul in tensiune, să nu sângereze imediat postoperator și femeia să poată să obtină o sarcina, pentru că acesta este sensul unei operații conservatoare.
Prima linie prin care trebuie abordată sau încercat de abordat adenomioza este tratamentul medicamentos, iar tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor ce nu răspund ca simptomatologie, au în continuare sângerare și durere sub tratamentul medical. În cazul Adenomiozei localizate, prin adenomiomectomie se excizeaza nodulul de adenomioza, fără a afecta foarte mult structura uterului și ȋn acest mod, îți imbunătățește fertilitatea.
Așa că este bine să ne informăm mereu înainte de a lua o decizie radicală, să știm tot ce implică și medicul să cunoască această patologie și să ia în calcul toate perspectivele.
Principiu perfect superpozabil pentru adenomioza: Dacă medicul știe că prin operație face mai mult rău decât bine, mai bine nu o mai face.