Prolapsul organelor genitale se referă la organele genitale interne respectiv vagin și uter.
Prolabarea înseamnă căderea acestora din poziția antomică normală prin canalul vaginal în diverse grade.
Vaginul este un organ situat între rect posterior și vezică și uretră anterior. El este separat de aceste organe prin structuri de rezistență numite fascii. Când aceste structuri se deteriorează din diverse cauze vaginul își pierde individualitatea și vezica urinară sau rectul bombează în cavitatea vaginală. În timp, pereții vaginali se destind și formează diverse forme de prolaps vaginal:
Prolapsul uterin semnifică căderea uterului prin vagin în diverse grade datorată slăbirii mijloacelor sale de susținere. Apare de regulă la femei în vârstă cu mai multe nașteri în antecedente sau cu nașteri dificile ( travalii prelungite, feți mari, aplicații de forceps etc.).
Formele incipiente de prolaps uterin sunt ușor de tratat. Dacă boala este neglijată se poate ajunge la forme grave în care uterul împreună cu pereții vaginali ies în întregime prin vagin. Simptomele variază de la simpla senzație că ceva iese din vagin pînă la dificultăți de eliminare a urinei și fecalelor. În formele avansate datorită frecării organelor ieșite prin vagin de lenjerie apar răni care sîngerează sau se pot infecta.
Multe paciente cu prolaps avansat își introduc singure organele în vagin care se pot menține pînă cînd trebuie depus un effort (ridicare de greutăți, effort de defecație, etc.)
Trebuie știut că tratamentul prolapsului vaginal și uterin este o piatră de încercare pentru majoritatea ginecologilor. Mulți tratează cu ușurință această afecțiune ceea ce îi determină să practice operații standard care fie că nu se mai practică de mult timp, fie că sunt neadecvate pentru divesrele forme de prolaps.
Când chirurgi din alte specialități (chirurgie generală, urologie) practică asfel de operații eșecul este aproape sigur deoarece nu au structurat un sistem de gândire medicală care să le permită să aleagă cel mai bun procedeu pentru fiecare pacientă.
Ca în orice afecțiune primul tratament contează. Dacă acesta este neadecvat șansele de vindecare sunt minime. Pot fi obținute rezultate bune pentru moment, dar care nu trec proba timpului.
Cunoștințele dobîndite în ultimii 20 de ani au permis cunoaștera mai bună a acestei afecțiuni și realizarea unor metode sau tipuri de tratament chirurgical cu mare eficiență.
Cel două tipuri de prolaps pot exista separat sau se pot combina. Esențial este ca înainte de a stabili tipul de operație ce trebuie făcut să se identifice toate formele de prolaps, chiar și cele în fază incipientă și să se aleagă o strategie care are două obiective principale:
Trei tipuri de tratament se pot adresa diverselor forme de Prolaps Utero-Vaginal:
1. Tratamentul conservativ (gimnastică perineală Kegel, pesarii) se adresează formelor incipiente sau avansate de prolaps.
2. Tratamentul chirurgical de restaurare cu țesuturi proprii este indicat pacientelor tinere cu forme incipiente de prolaps. Dacă sunt practicate pentru forme avansate de prolaps predispun la recidivă în proporție de peste 40% sau la apariția altor forme de prolaps.
3. Tratamentul chirurgical de restaurare cu meșe sintetice este indicat formelor avansate de prolaps utero vaginal unde țesuturile sunt atât de slabe încât nu mai pot face față solicitărilor sau nu pot asigura un rezultat stabil în timp.
Ce sunt meșele: meșele sunt țesături de fibre sintetice inerte la respingerea țesuturilor umane care realizează un schelet pe care fibroblastele (celule de reparare) reconstruiesc fasciile și ligamentele deteriorate în cadrul prolapsului uterovaginal.
Cu toate că rata de respingere de către țesuturi este mică (sub 15%) aceasta există și se poate manifesta prin diverse complicații specifice (unele ușoare, altele grave). Reacția fiecărui individ la implantarea de meșe este diferită iar neaceptarea acestora de către țesuturi nu poate fi prevăzută anterior operației.
Din acest motiv alegerea acestei metode rămâne o alternativă de tratament în cazurile unde oricare alte procedee nu sunt eficiente. Pacientele trebuie să cunoască acest lucru și să fie de acord cu eventualele riscuri pe care le implică acest tip de operații.
Deși complicațiile meșelor există ele sunt ușor de tratat fară a compromite operația inițială.
Noi avem o experiență de peste 30 de ani în chirurgia prolapsului și de peste 15 ani în chirurgia cu meșe cu o rată de succes de peste 90% și o rată de complicații specifice sub 5%.