Povestea pacientei noastre, Amelia D., începe „clasic”, cu replici precum: „este normal să doară…”, „problemele sunt în capul tău”, „ești prea tânără să ai endometrioză”, „nu există așa ceva…”.
Sună cunoscut? Pentru multe paciente cu endometrioză, aceste afirmații, uneori chiar din partea medicilor, sunt o realitate dureroasă.
Iată povestea Ameliei, cu care probabil multe femei se vor identifica:
Am avut prima menstruație la 13 ani. De la început am simțit dureri, dar erau suportabile. În jurul vârstei de 17 ani, am mers pentru prima dată la un ginecolog, deoarece durerile deveniseră mai intense, iar ciclul menstrual era neregulat.
Medicul mi-a spus atunci că „este normal să doară” și mi-a prescris câteva pastile pentru reglarea ciclului menstrual. Menstruația s-a reglat pentru o perioadă, dar un an mai târziu am început să iau analgezice în timpul menstruației.
Durerile s-au intensificat, iar în prima zi de ciclu nu mai puteam să mă dau jos din pat fără medicamente. Au urmat alți medici, alte pastile, și un dosar medical din ce în ce mai gros. De fiecare dată mi se spunea că durerile sunt normale și că vor dispărea odată cu o eventuală sarcină. Am acceptat tot ce mi s-a spus, pentru că erau medici, însă starea mea se înrăutățea, iar durerile nu mai apăreau doar în timpul menstruației. În timp, am ajuns să mă simt permanent incomodă.
În ultimii trei ani, am început să mă gândesc serios la un copil. Cu toate că medicii îmi spuneau că sunt „perfect sănătoasă”, nu reușeam să rămân însărcinată. Nici măcar nu luasem vreodată anticoncepționale. Un medic mi-a spus chiar: „Mergi acasă, apucă-te serios de treabă, n-ai nicio problemă. Termină cu plângerile, totul e în capul tău”.
Situația a început să afecteze și relația mea de cuplu, ajungând să-mi învinovățesc soțul, chiar dacă analizele arătau clar că el nu avea nicio problemă.
Citeste articolul complet pe elginmed.ro
